|
|
|
<< Inapoi la subiect
Paznicii soarelui
"Soarele e pus de Dumnezeu să lumineze Pământul. Îngrozit de răutăţile ce le vede pe aici şi sătul de acelaşi drum vecinic, Soarele într-una vrea să fugă şi să scape.
Aşa cum umblă el de-a curmezişul peste pământ, de la răsărit spre asfinţit, îşi tot schimbă drumul şi fuge cu răsărirea când spre miazăzi, când spre miazănoapte, că doară-doară va putea ajunge vreodată să-l înconjoare şi să stea şi el să se odihnească.
Iar sfârşitul Pământului va fi atunci când Soarele va ajunge să răsară de la sfinţit şi să sfinţească la răsărit.
Dar, Dumnezeu nu voieşte lucrul acesta. De aceea a pus străjer la Miazănoapte pe Sânnicoară şi la miazăzi pe Sântoader. ... Dar, odată şi odată tot o să scape soarele de păzitorii lui. Dacă nu de Sântoader, de Sânnicoară, pentru că Sântoader este tânăr şi are cai, dar Sânicoară n-are cai şi e bătrân".
Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO |
|
|