» prezentare
» bibliografie
» pesteri
» spiritual
» idei
» statiuni balneoclimaterice
» drumuri spre lacuri
» trasee Bihor-Vladeasa
» buletin informativ - localitatile Romaniei
» legende
» folclor
» terapie
» muntii nostri
» album cu poze din Romania



 Marcian David Bleahu



  << Inapoi la subiect
Zâna minerilor


    Fiecare ocupaţie mai importantă îşi avea în Panteonul românesc un "sfânt" protector: păstorii pe Sângiorz, agricultorii pe Maica Precesta, marinarii pe Sânnicoară etc. Minerii au ales-o pe Varvara descrisă de numeroase legende minereşti:
    "Minerii pe aici lucrau aşa cum au apucat, toată săptămâna şi se odihneau doar duminica. Nu ştiau şi nu le era frică de sărbătorile şi duhul minei. Până într-o zi, într-un prag de iarnă, când toţi minerii erau în mină. Şi cum lucrau ei acolo, s-a auzit un glas care se văita:
    - Nu mai daţi că mă doare, nu mai daţi !
    - Tale, nea Mitică, ce crezi ? Râde cineva de noi ! Cine-o fi ?
    Când începeau lucrul, văicăreala le lua puterea din braţe şi rămâneau cu uneltele în aer. Prin oase li se scurgea un fel de răceală. Deodată, din grămada de cărbuni o ieşit o fată frumoasă şi i-a întrebat aspru:
    - De ce lucraţi azi, în ziua mea de cinstire ? Nu ştiţi că am puterea să vă surp mina şi să vă apăr de nenorociri? Eu sunt Varvara, vă apăr clipă de clipă viaţa şi voi nu-mi cinstiţi ziua !
    Cărbunele s-a deschis şi-a cuprins-o din nou. N-a mai lucrat nici un miner în ziua aceea. Era 4 decembrie. Şi data asta a trecut din tată în fiu ca zi a Varvarei. Un miner, când moare, primul lucru pe care-l aminteşte urmaşilor este cinstirea acestei sărbători. În ziua aceasta nu intră în mină, e veselie mare. Varvarei îi plac petrecerile, glumele şi cântecul. Un blestem o ţine îm cărbune şi numai o zi pe an răsuflă şi se bucură şi ea". 


Ion Ghinoiu - Zile şi Mituri - Ed. Fundatiei PRO
Copyright © 2005—2019 e-calauza.ro. Toate drepturile rezervate.