Lungi de 18 km,si situate in partea de sud-vest, cheile adanci ale Nerei, cuprinse intre confluenta paraielor Bresnic (la est) si Beu (la vest) cu Nera, formeaza limita dintre Muntii Aninei si cei ai Locvei. Descrise detaliat la Muntii Anina, aici ne vom limita la enumerarea catorva obiective deosebite pe partea dinspre Muntii Locvei, descrise cu o aplecare deosebita de Lazar Botosaneanu in cartea "Drumetind prin Muntii Banatului": "Depasind involburarile primejdioase, prin fata ochilor prind sa defileze alte comori ale cheilor Nerei: Carsia Soimului (alt. 522m), de o lungime si inaltime impresionante, gaurita de pesteri accesibile numai alpinistilor. De-a lungul malurilor, in timp ce barca isi continua drumul pe coama repezisurilor inspumate sau pe unda lina a dornelor adanci, vedem haosul hatisurilor de radacini de arin, replica bizara a padurilor de mangrove, transplantate parca pe meleagurile banatene. In dreptul Paginii Seci, nu departe de un izvor, tragem la malul stang pentru a vizita doua pesteri: Gaura Poricariului si Dubova. Gaura Porcariului este bine ascunsa in padure, dar o poteca ce porneste din Zavoiul Pesterii ne conduce drept la ea. Daca patrundem pe branci īn galeria de dupa primele sali, dam de niste sapaturi adanci din care s-au scos colti de urs de pestera. Tot aici traieste un remarcabil coleopter de pestera. Pestera este rece, impodobita cu stalactite si coloane uriase care scanteiaza la lumina lampilor, precum si cu mari bazine cu margini de travertin; dupa 150m galeria se infunda. Putin mai la vale, inainte de a se ajunge la Ogasul Porcariului, avand gurile suspendate la 20m in peretele mascat de coroanele copacilor, se afla cea mai mare pestera din chei, Dubova (lunga de peste 380m). Ajungem la intrarea principala catarandu-ne cu truda, prin stanga, pe stancile in parte instabile, acoperite de muschi si pamant. Pestera se compune dintr-un sistem intortocheat de galerii. S-au gasit aici oase de urs de pestera si amoniti (fauna fosila caracteristica jurasicului). In sala mare traieste o colonie mare de lilieci. Pe stancile prabusite, in stratul gros de guano care emana miros de amoniac, colcaie niste rame de pestera, avand pana la 20 cm lungime. Galeriile ascendente din stanga sunt mai uscate si au tunele de presiune si formatiuni stalagmitice destul de frumoase. Trecand de Ogasul Porcariului, in fata ne apare in toata splendoarea Turnul Mare al lui Beg, strajerul cheilor, impresionanta piramida de calcar, cu varful aureolat de ceata legendelor romantice. Privit din diverse unghiuri, isi schimba forma, dar de pretutindeni rasare dintre celelalte inaltimi.
Legenda spune ca, pe vremuri, o fata din partea locului (bineinţeles, cea mai frumoasa), fiind urmarita de un comandant de osti turc, pe nume Ali Beg, a urcat muntele pana in varf si s-a aruncat in Nera. Dupa o varianta, insusi Ali Beg, parasit de iubita, si-a ascuns comorile in cleant, apoi s-a aruncat in apele involburate.
